Moment retrospectiv

Maine e ultima zi cand ma voi mai putea numi participant la Olimpiadele Comunicarii. Asa ca m-am gandit sa faca o scurta retrospectiva a ceea ce a insemnat pentru mine concursul asta...

Primul contact cu lumea comunicarii. Am participat pentru prima data in anul I la advertising. Nu stiam nici macar ce deosebire exista intre ATL si BTL. Nu stiam nimic. Dar am invatat. Cred ca daca nu ar fi fost atunci Olimpiadele Comunicarii nu as fi ajuns acum sa stiu ceea ce stiu (mult, putin... parca nu mai conteaza) si sa fac ceva ce-mi place atat de mult. Nu am invatat direct prin participarea la Olimpiade, dar asa cum am spus de-atatea ori, pe mine Olimpiadele ma motiveaza. Dupa cateva saptamani de munca intensa la o campanie parca simt nevoia de mai mult... Sa invat si sa fac mai mult...

Oameni. Am cunoscut multi oameni pasionati de publicitate si relatii publice, tineri ambitiosi, dar care dincolo de ambitii nu uita sa fie fairplay. E placut sa faci parte dintr-o comunitate atat de plina de viata. Nu stiu cum se inteleg intre ei profesionistii din diverse agentii, dar noi, tinerii aspiranti putem demonstra ca merita sa apreciezi un proiect bine facut, care iti place chiar daca apartine concurentei :)

O prespectiva realista. De departe lumea advertisingului straluceste puternic. De aproape nu e chiar asa. Cred ca e important pentru cineva care isi doreste sa lucreze in domeniul asta sa cunoasca ambele perspective. Ar fi pacat sa ajungi sa te ghidezi dupa niste principii pe care apoi sa nu le regasesti. Participarea la Olimpiade te aduce mai aproape de oamenii pe care ii admiri si te readuce intr-un fel cu picioarele pe pamant: ajungi sa nu mai apreciezi un om doar pentru ca are nu-stiu-ce functie la nu-stiu-ce mare agentie. Ajungi sa-l respecti mai degraba pentru calitatile umane si profesionale... Nu te mai inclini in fata cartii de vizita pentru ca ajungi sa cunosti omul.

Puterea exemplului personal. Olimpiadele nu ar fi ceea ce sunt fara echipa din spate. Nu pot sa nu remarc profesionalismul organizatorilor, care arata cat de important este sa si faci ceea ce predici. Am apreciat de mai multe ori promptitudinea cu care Marius Balaci, Dragos Tuta, dar de cele mai multe ori Dragos Dehelean au raspuns la reactiile din jur legate de Olimpiade. Intr-un domeniu unde sa spui este mai usor decat sa faci e bine de stiut ca unii le fac pe amandoua ;)


Nu pretind ca a fost totul roz. In fiecare an au existat probleme mai mici sau mai mari in munca de echipa, dar cred ca e inevitabil atunci cand pui 5 oameni la un loc. Tot ce vreau sa spun e ca Olimpiadele inseamna mai mult decat un premiu. Ma frustreaza cand ma mai intreaba cate cineva ce premii sunt in joc si ma jigneste ideea ca as munci pe rupte pentru sumele alea. Nu. E mai mult decat atat si sunt sigura ca toti participantii stiu asta.

Carina