Dragi conferinte :)

Tocmai am citit programul coferintelor. Super! De abia astept sa iau parte la ele.
Am participat si anul trecut la conferintele Olimpiadelor si a fost o exepreinta decisiva pentru mine. Eram in anul I la facultate...nu prea stiam in aceea vreme cu ce se mananca advertising-ul, PR-ul, dar ce stiam sigur era ca voiam sa invat. Iar conferintele au reprezentat momentul propice.

Am descoperit Olimpiadele intamplator...navigand fara tinta intr-o noapte pe net. Mi-am zis ca ar fi o idee buna sa particip la advertisng...si ca n-ar trebui sa fie prea greu sa-i convingem pe scandinavi sa treaca pe la noi. :)

Am muncit cu echipa mea la modul cel mai serios pt rezolvarea temei. Dar nu ne-am calificat. Si uitandu-ma in urma nu e de mirare. Nu cunosteam cateva reguli de baza ale advertising-ului. De exemplu, ca aveam nevoie de un insight... sau ca ar fi fost o idee buna ca spotul tv sa trasmita un mesaj...da, unul singur si nu o descriere pe scurt a litoralului romanesc. :)
Toate acestea si multe altele le-am invatat la conferinte. Si ceea ce mi se pare important e ca nimeni n-a venit sa ne spuna direct...faceti asa. Pur si simplu in urma lor am inteles ce se astepta de la noi...participantii la Olimpiadele Comunicarii, ce presupune cu adevarat o campanie de advertising sau PR.

Acestea sunt motivele pt care astept cu nerabdare conferintelei acestei editii. Deci, chiar daca inca nu a fost lansat formularul de inscriere....count me in...cu siguranta voi participa. :)
Aici puteti gasi mai multe informatii despre conferinte:
http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/conferinte.html

P.S. Ade, din pacate am vazut ca Naumovici nu participa anul asta... deci nu vei avea ocazia sa-i spui cat de mult ti-a placut ideea cu mielul volant… ;)

Paula

Care dintre ei o fi banatean?...this is the question :)

Cand eram pe punctul de a iesi de la interviu cineva din juriu a grait asa: “fain…fain”. Nu stiu despre cine este vorba...eram deja cu spatele si ma intreptam spre usa. Dar sunt curioasa. Oare se trage vreun membru al juriului nostru din Banat? :) Sau cuvantul in cauza se foloseste prin mai multe parti ale tarii, caz in care....this isn’t the question any more.

Paula

रेंत्रेगीरेया एचिपी meaning Reintregirea echipei ;)

Jap jap. Inca o zi de munca. (yeah, we work on sundays too, PR never rests ;) Ajung acasa, pregatesc cele necesare pentru vestita mea tocanita de soia cu legume si ma pregatesc sa ma joc putin cu tag-urile. Descopar cu incomensurabila satisfactie ca si-au facut aparitia pe blog si oitele ratacite :D
In sfarsit nu mai trebuie sa scriu in numele tuturor (imi place sa cred ca sunt un rau necesar :P) si pot da frau liber dracusorilor din mine.

Pentru moment, dat fiind ca sunt genul de om care crede in somn, va souhaitez "Noapte de vis".

I, here by, sign the above,

zAdeline

Noi si interviul! :)

Ce senzatie faina e de fiecare data cand treci de un obstacol, cand reusesti sa rezolvi o problema, cand in sfarsit ai linistea ca totul s-a terminat…cu bine. Asa si noi acum, dupa aflarea rezultatului.

Dar ce de emotii aveam inaintea interviului…si ce de intrebari ne tot treceau prin cap: oare cum vor reactiona la poze? Oare vor deschide cutia de “bomboane”? Si daca n-o vor deschide? Dar oare vor aprecia? Si cate si mai cate astfel de intrebari…si tot in asteptarea marelui moment ne mai dadeam coate intrebandu-ne: echipa aia de unde o fi? Oare ce fel de materiale au? Si asa ne-am petrecut noi timpul asteptand sa fim chemate la interviu…

Si iata c-a venit si el (momentul interviului)…cu mari emotii am pasit in camera plina de scaune si cu 8 ochi atintiti spre noi…eu si Ale tineam de afis…afis ce parca se transformase in valurile marii de la tremuratul mainilor noastre provocat de emotii…in partea de sus de care tineam eu se si incretise putin :).

Terminasem prezentarea si asteptam intrebari…consideram c-ar fi un semn bun…dar mare ne-a fost usurarea cand ni s-a spus ca nu e cazul sa ni se puna intrebari deoarece a fost o prezentare buna…si iesim fericite din sala…topaim si fugim pe coridor cand, dintr-o data, auzim un “zbainggg”…era capul Paulei lipit de un perete…nu stiu ce cauta peretele ala acolo…sau ce caula Paula in el…dar deh…ce face fericirea din om… :) Si cum nu se putea sa ramanem la stadiul de “fericire”, au urmat alte si alte intrebari…chiar le-a placut? Oare prin “a fost o prezentare buna” s-a vrut doar o calmare a noastra?...o liniste sufleteasca?:) sau chiar era o remarca “pe bune”? Aaa…iar acel “fain” de la sfarsit avea oare acea incarcatura la care speram noi?...

Nu cred ca are rost sa mai mentionez ca pe drumul de intoarcere toate aceste intrebari se repetau la nesfarsit…bietul nenea (nimerisem cu un domn in compartiment)…cred ca i-am facut capul calendar...: ”Avem sanse sa ne calificam? Avem… Mda… Mi-a placut cum au reactionat la struguri…Dah…si la Speedy Cica… Da.. si junk SPA-ul mi s-a parut ca a atras atentia…Asa-i… Of, dar am uitat de comunicarea virala…Dah…fir-ar… Si de imn… OFFF… Dar era in formular… Mda… Si totusi cred ca avem sanse sa ne calificam. Voi ce credeti? DAAA! (speram!)”...si cam asa l-am determinat pe saracu’ om sa se mute pentru o vreme din compartimentul nostru… dar ce dragut a fost cand ajunsese trenul in gara (si el cobora tot in Timisoara): “Va doresc sa va calificati si mult succes!” :) …ce sa mai zica omu’?!

Si ce sa mai zicem noi… ca am ramas toate fara cuvinte la aflarea vestii ca suntem in finala… no comment! :) :) :) :) :)

Laura




[Olimpiadele comunicarii]

After the interview

La ieşirea din sală am cam făcut gălăgie...Eram bucuroase că nu ne-am bâlbâit (prea mult), că ne-am încadrat în tmip şi că juriul a avut reacţii pozitive. A fost un interviu fain! M-am simţit mândră că am prezentat bine campania în care am investit idei, energie şi emoţii.
Ne-am dorit mult să câştigăm şi timpul dinaintea aflării rezultatelor a trecut destul de greu, chiar mai greu decât parcurgerea distanţei de 533 km cu trenul.
Acum mă gândesc la variante de cazare, clienţi pentru finală, oamenii cu care voi interacţiona pe Tărâmul Olimpiadelor Comunicarii, muncă şi distracţie alături de fete şi la multe altele.
Sunt bucuroasă că particip la OC!!!

Ale

Interviul

Până să ne aşezăm în faţa juriului Carina ne-a şi prezentat şi apoi Laura a început să vorbească. Emoţiile parcă îmi mai trecuseră, deşi simţeam că îmi cam tremură picioarele şi planşa pe care o ţineam în mână vibra puţin. După prima mea intervenţie şi încurajată de reacţiile celor din juriu a fost mult mai bine. La următoarea intervenţie m-am descurcat şi mai bine şi cred că dacă am mai fi stat alături de cei patru membri ai juriului pentru o vreme aş fi fost şi mai relxată.

Ale

Arde tzara…nu a noastra

Se pare ca de fiecare data cand mergem la Bucuresti fortele naturii tin sa se faca remarcate: anul trecut prin inundatii, iar acum prin foc. Ade zicea ca ar trebui sa sune cineva in Iugoslavia sa-i informeze ca le este padurea in flacari. :) Tin s-o anunt ca probabil cineva a facut-o...pt ca am vazut ieri la stiri un reportaj pe tema asta.
Am avut parte de apa, foc…..ce ne este pregatit pt urmatoarea deplasare? Vant poate...? ;)

Paula