miercuri, 25 aprilie 2007

Dragi conferinte :)

Tocmai am citit programul coferintelor. Super! De abia astept sa iau parte la ele.
Am participat si anul trecut la conferintele Olimpiadelor si a fost o exepreinta decisiva pentru mine. Eram in anul I la facultate...nu prea stiam in aceea vreme cu ce se mananca advertising-ul, PR-ul, dar ce stiam sigur era ca voiam sa invat. Iar conferintele au reprezentat momentul propice.

Am descoperit Olimpiadele intamplator...navigand fara tinta intr-o noapte pe net. Mi-am zis ca ar fi o idee buna sa particip la advertisng...si ca n-ar trebui sa fie prea greu sa-i convingem pe scandinavi sa treaca pe la noi. :)

Am muncit cu echipa mea la modul cel mai serios pt rezolvarea temei. Dar nu ne-am calificat. Si uitandu-ma in urma nu e de mirare. Nu cunosteam cateva reguli de baza ale advertising-ului. De exemplu, ca aveam nevoie de un insight... sau ca ar fi fost o idee buna ca spotul tv sa trasmita un mesaj...da, unul singur si nu o descriere pe scurt a litoralului romanesc. :)
Toate acestea si multe altele le-am invatat la conferinte. Si ceea ce mi se pare important e ca nimeni n-a venit sa ne spuna direct...faceti asa. Pur si simplu in urma lor am inteles ce se astepta de la noi...participantii la Olimpiadele Comunicarii, ce presupune cu adevarat o campanie de advertising sau PR.

Acestea sunt motivele pt care astept cu nerabdare conferintelei acestei editii. Deci, chiar daca inca nu a fost lansat formularul de inscriere....count me in...cu siguranta voi participa. :)
Aici puteti gasi mai multe informatii despre conferinte:
http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/conferinte.html

P.S. Ade, din pacate am vazut ca Naumovici nu participa anul asta... deci nu vei avea ocazia sa-i spui cat de mult ti-a placut ideea cu mielul volant… ;)

Paula

marți, 24 aprilie 2007

Care dintre ei o fi banatean?...this is the question :)

Cand eram pe punctul de a iesi de la interviu cineva din juriu a grait asa: “fain…fain”. Nu stiu despre cine este vorba...eram deja cu spatele si ma intreptam spre usa. Dar sunt curioasa. Oare se trage vreun membru al juriului nostru din Banat? :) Sau cuvantul in cauza se foloseste prin mai multe parti ale tarii, caz in care....this isn’t the question any more.

Paula

duminică, 22 aprilie 2007

रेंत्रेगीरेया एचिपी meaning Reintregirea echipei ;)

Jap jap. Inca o zi de munca. (yeah, we work on sundays too, PR never rests ;) Ajung acasa, pregatesc cele necesare pentru vestita mea tocanita de soia cu legume si ma pregatesc sa ma joc putin cu tag-urile. Descopar cu incomensurabila satisfactie ca si-au facut aparitia pe blog si oitele ratacite :D
In sfarsit nu mai trebuie sa scriu in numele tuturor (imi place sa cred ca sunt un rau necesar :P) si pot da frau liber dracusorilor din mine.

Pentru moment, dat fiind ca sunt genul de om care crede in somn, va souhaitez "Noapte de vis".

I, here by, sign the above,

zAdeline

Noi si interviul! :)

Ce senzatie faina e de fiecare data cand treci de un obstacol, cand reusesti sa rezolvi o problema, cand in sfarsit ai linistea ca totul s-a terminat…cu bine. Asa si noi acum, dupa aflarea rezultatului.

Dar ce de emotii aveam inaintea interviului…si ce de intrebari ne tot treceau prin cap: oare cum vor reactiona la poze? Oare vor deschide cutia de “bomboane”? Si daca n-o vor deschide? Dar oare vor aprecia? Si cate si mai cate astfel de intrebari…si tot in asteptarea marelui moment ne mai dadeam coate intrebandu-ne: echipa aia de unde o fi? Oare ce fel de materiale au? Si asa ne-am petrecut noi timpul asteptand sa fim chemate la interviu…

Si iata c-a venit si el (momentul interviului)…cu mari emotii am pasit in camera plina de scaune si cu 8 ochi atintiti spre noi…eu si Ale tineam de afis…afis ce parca se transformase in valurile marii de la tremuratul mainilor noastre provocat de emotii…in partea de sus de care tineam eu se si incretise putin :).

Terminasem prezentarea si asteptam intrebari…consideram c-ar fi un semn bun…dar mare ne-a fost usurarea cand ni s-a spus ca nu e cazul sa ni se puna intrebari deoarece a fost o prezentare buna…si iesim fericite din sala…topaim si fugim pe coridor cand, dintr-o data, auzim un “zbainggg”…era capul Paulei lipit de un perete…nu stiu ce cauta peretele ala acolo…sau ce caula Paula in el…dar deh…ce face fericirea din om… :) Si cum nu se putea sa ramanem la stadiul de “fericire”, au urmat alte si alte intrebari…chiar le-a placut? Oare prin “a fost o prezentare buna” s-a vrut doar o calmare a noastra?...o liniste sufleteasca?:) sau chiar era o remarca “pe bune”? Aaa…iar acel “fain” de la sfarsit avea oare acea incarcatura la care speram noi?...

Nu cred ca are rost sa mai mentionez ca pe drumul de intoarcere toate aceste intrebari se repetau la nesfarsit…bietul nenea (nimerisem cu un domn in compartiment)…cred ca i-am facut capul calendar...: ”Avem sanse sa ne calificam? Avem… Mda… Mi-a placut cum au reactionat la struguri…Dah…si la Speedy Cica… Da.. si junk SPA-ul mi s-a parut ca a atras atentia…Asa-i… Of, dar am uitat de comunicarea virala…Dah…fir-ar… Si de imn… OFFF… Dar era in formular… Mda… Si totusi cred ca avem sanse sa ne calificam. Voi ce credeti? DAAA! (speram!)”...si cam asa l-am determinat pe saracu’ om sa se mute pentru o vreme din compartimentul nostru… dar ce dragut a fost cand ajunsese trenul in gara (si el cobora tot in Timisoara): “Va doresc sa va calificati si mult succes!” :) …ce sa mai zica omu’?!

Si ce sa mai zicem noi… ca am ramas toate fara cuvinte la aflarea vestii ca suntem in finala… no comment! :) :) :) :) :)

Laura




After the interview

La ieşirea din sală am cam făcut gălăgie...Eram bucuroase că nu ne-am bâlbâit (prea mult), că ne-am încadrat în tmip şi că juriul a avut reacţii pozitive. A fost un interviu fain! M-am simţit mândră că am prezentat bine campania în care am investit idei, energie şi emoţii.
Ne-am dorit mult să câştigăm şi timpul dinaintea aflării rezultatelor a trecut destul de greu, chiar mai greu decât parcurgerea distanţei de 533 km cu trenul.
Acum mă gândesc la variante de cazare, clienţi pentru finală, oamenii cu care voi interacţiona pe Tărâmul Olimpiadelor Comunicarii, muncă şi distracţie alături de fete şi la multe altele.
Sunt bucuroasă că particip la OC!!!

Ale

Interviul

Până să ne aşezăm în faţa juriului Carina ne-a şi prezentat şi apoi Laura a început să vorbească. Emoţiile parcă îmi mai trecuseră, deşi simţeam că îmi cam tremură picioarele şi planşa pe care o ţineam în mână vibra puţin. După prima mea intervenţie şi încurajată de reacţiile celor din juriu a fost mult mai bine. La următoarea intervenţie m-am descurcat şi mai bine şi cred că dacă am mai fi stat alături de cei patru membri ai juriului pentru o vreme aş fi fost şi mai relxată.

Ale

Arde tzara…nu a noastra


Se pare ca de fiecare data cand mergem la Bucuresti fortele naturii tin sa se faca remarcate: anul trecut prin inundatii, iar acum prin foc. Ade zicea ca ar trebui sa sune cineva in Iugoslavia sa-i informeze ca le este padurea in flacari. :) Tin s-o anunt ca probabil cineva a facut-o...pt ca am vazut ieri la stiri un reportaj pe tema asta.
Am avut parte de apa, foc…..ce ne este pregatit pt urmatoarea deplasare? Vant poate...? ;)

Paula

Before the interview

Ideea fetelor de a pleca joi seara spre Bucureşti a fost o provocare pentru mine. Am acceptat rapid propunerea gândindu-mă că ne vom distra în tren şi starea noastră de spirit ne va ajuta să facem o prezentare bună. M-am gândit că oricum voi avea şi Red Bull la mine, just in case...dar a rămas în bag până când am ajuns acasă. Am vorbit mult în tren, am adormit în poziţii foarte dubioase, am visat că vom primi un feedback din partea juriului şi m-am trezit cu şi mai mari emoţii...

În Herăstrău mi-au plăcut lalele mov. Timpul petrecut în parc a fost destul de scurt şi de acolo am plecat spre locaţia Olimpiadelor Comunicarii. Le-am stresat pe fete cu întrebarea :,,Mai e mult?". Ele mi-au ironizat atât abilităţile de pieton, cât şi cele de şofer, dar nu m-am supărat pentru că îmi sunt dragi.

Ta-ra-ram...când am văzut săgeţile spre clădirea Olimpiadelor Comunicarii am devenit mai tăcută şi mi-am spus că vom reuşi!

Ne-am înregistrat şi după aceea m-am gândit cu care din hainele aduse să mă îmbrac (normal că aveam două variante):) Accesorizată cum îmi şade bine uitându-mă în oglindă aproape că îmi venea să spun ,,Somebody stop me!!!" Între timp m-am gândit la ceea ce am de spus şi în mintea mea s-a derulat de câteva ori prezentarea noastră.
Nu a trebuit să ne cheme fetele din organizare la interviu pentru că noi eram deja acolo, în faţa holului, pregătite şi zâmbitoare.

Ale

Post-ul mult aşteptat...



Sunt foarte multe lucruri de spus despre perioada în care am lucrat pentru Campania noastră Instinctiv Sănătos... În această perioadă le-am cunoscut mai bine pe fete, am învăţat de la ele, am mâncat multă îngheţată McFlurry şi am realizat împreună o campanie care a fost apreciată. Am lucrat cu entuziasm în toată această perioadă. Olimpiadele Comunicarii ne-au ocupat o mare parte a timpului, dar nu îmi pare rău deloc... E frumos să fi în finala Olimpiadelor Comunicarii şi cu cât interviul se apropia mai tare mi-am dorit asta mai mult! Vreau să le mulţumesc mamei, verişorilor mei (Cătă şi Andra) şi lui Vlad, care m-au încurajat şi nu s-au supărat că nu mă întâlnesc cu ei.:)

P.S.: Fetelor, voi fi mai punctuală la întâlnirile viitoare!
Ale

Multe s-au scris despre mine pe blogul asta :)

Ar fi vremea sa postez si eu ceva. Inca sunt sub efectul vestii ca am trecut in finala….ce-i drept nu-mi mai dau cu capul de pereti cum am facut-o de fericire cand am iesit de la interviu. Sa nu credeti ca asa ma manifest eu de obicei. Pur si simplu eram entuziasmata de reactia juriului si de felul in care a decurs prezentarea….am iesit alergand si un perete mi s-a ivit in cale. :)
Dar cu juriul a fost mult mai simplu decat cu tata. Astazi i-am aratat campania. Dupa o lecturare rapida a ajuns la concluzia ca nu este completa, ca “Junk Spa” precis este un termen consacrat din PR pe care el n-are nicio vina ca nu-l cunoste si ca in 10 minute nici medicul nu poate pune un diagnostic, deci cum e posibil ca interviul sa fi durat doar atat. Ehh…..e inginer…se bucura in felul lui ca am trecut in finala. :)

Paula

sâmbătă, 21 aprilie 2007

Suntem in finala!

Ei bine, emotiile au luat sfarsit...pt moment! Suntem in finala cu un super punctaj. Stiam eu ca juriul nu-i va rezista lui Speedy. Felicitari celorlalti finalisti si participanti. Ne vedem la conferinte si traininguri.

Carina

Emotii...

Peste cateva ore sau chiar minute vom afla daca suntem sau nu in finala Olimpiadelor Comunicarii... Fiecare asteapta rezultatele in felul sau: Ade doarme, Paula se fatzaie, Laura umbla, Ale se plimba, iar eu stresez oamenii de pe group-ul Olimpiadele Comunicarii :)
E clar ca in acest moment un mesaj din partea lui Marius Balaci e cel mai asteptat...
In horoscopul Paulei scrie ca se poate baza pe un capricorn zilele astea. Asa a ajuns ea la concluzia ca Balaci nu e capricorn pt. ca nu da niciun semn de viata! :) Dar nici eu nu ma pot baza pe Paula. Nici pe Laura. Nici pe Alexandra. De o saptamana ma rog de ele sa scrie ceva pe blog. Pe blogul echipei! Noroc cu Adelina.


Carina

Jurnal de calatorie III (Carina)

20.04.2007, ora 15:35
Tocmai am plecat din Bucuresti. Avem sperante mari ca vom intra in finala. Desi am omis cateva elemente din prezentare (comunicarea virala, imnul campaniei) suntem multumite. Speedy Cicã a facut o impresie buna, iar JUNK SPA - ul a facut senzatie :)
Acum jucam repriza de intoarcere acasa, dar am modificat echipele: Ade&Paula - eu&Ale. De data asta o avem si pe Laura ca supraveghetoare. Sunt tare! Iar am castigat. E clar. Paula e veriga slaba. Eu castig in orice formula, ea pierde fara masura!

.....................................................................................................................................................................

Mai avem 1h pana in TM. Faceam o trecere in revista a evenimentelor din ultimele 24 de ore: 1066 km, un interviu in fata unui juriu format din personalitati de top din PR-ul romanesc, multe ore nedormite, tren, emotii, rasete, iar tren, iar emotii, iar rasete. De tren scapam peste o ora, dar emotiile continua pana maine cand se afla finalistii. GO TeaM'Saga!

Jurnal de calatorie II (Carina)

20.04.2007 12:03
Suntem in Bucuresti, asteptam sa intram la interviu. Pana acum am fost in Herastrau si am repetat prezentarea. Stiti "lanul de lalele" de la intrarea in parc? Ei bine, Adelina are unu acasa. E adevarat ca n-are coloana aia, dar cand o sa fie mare o sa cumpere Coloana infinitului si o s-o puna in gradina.
Ma intreb daca "speech-ul" nostru in fata juriului va semana cat de cat cu cel din fata lacului. Ma intreb daca ar fi bine sau nu.

Jurnal de calatorie (Carina)

19.04.2007, 22:45 Timisoara, Gara de Nord
Tocmai am plecat. Trenul si-a luat avant si a pornit spre Bucuresti. Mai putin (vreo 8-9 ore) si ajungem.

Am inceput sa jucam carti (+). Eu si Ade versus Paula si Ale. Laura e la Bucuresti deja. Pacat. Ar fi putut juriza partida. Prima tentativa de a trisa: Alexandra. Si ma acuza pe mine... Cine zice ala e! Bravo!!!! Prima repriza castigata de...de...super echipa Ade&Carina.
Si cred ca stie tot trenul pt. ca tocmai am oprit pt. prima data - Lugoj.

........................................................................................................................................................................
Acum e ora 00:00. Pt noi e revelionul. N-avem sampanie, dar vom cumpara sa sarbatorim intrarea in finala OC.
Am ajuns la sectiunea "Amintiri din copilarie".
Capitole:
* 4 la gramatica (Paula)
* fantezii cu mobila (Adelina & me)
* despre Dana care nu-i Alina (Alexandra)
* iubiri din gradinita (all)
* barfe (all)

.........................................................................................................................................................................

Trecem pe langa Dunare. Anul trecut, cand mergeam spre Olimpiadele Comunicarii, Dunarea era mare dupa inundatii. Multe s-au schimbat de atunci, mai putin gandurile Paulei :)

...........................................................................................................................................................................

Murim de cald si de somn. Ade, totusi, doarme. Nu stiu cum reuseste. Eu m-am tot contorsionat pana am gasit o pozitie, dar somnul doarme.

Citate cerebrale

Alexandra: "La noi in compartiment miroase a furaje."
Paula: "Carina are norocul prostului, iar eu am ghinionul desteptului."
Adelina: "Eu cand risc, merg la sigur."
Carina: "Vidul din capul Paulei este greu."
Paula: "Nu-mi amintesc sa fi uitat."
Alexandra: "M-ati lasat sa dorm sa nu mi se vada genialitatea."

Paula vs Adelina:

Paula: "Ade, piciorul tau nu mai e ca pe vremuri, nu mai stau bine pe el."
Adelina: "Bine Paulo, scuze ca nu am trepied."

Posted by zAdeline

Despre Paula




Ea este Paula. Paula este cam lenesa. Paula este fata de a plecat pe maidan in cautare de idei. Paula a fost pentru noi obiect de studiu pe durata a 24 de ore. Ia-ta ce am descoperit in episodul:
Despre Paula
  • anul trecut a vazut inundatii
  • este curioasa cum arata baia din tren
  • ii da beep-uri Suzanei care anul trecut i-a reprosat ca nu a anuntat-o de plecare
  • a visat ca am fi intarziat la preselectii si am fost descalificate
  • se gandeste mult timp la ceva
  • vrea sa zica ca a trecut in finala, dar, surpriza! nu va putea daca nu trecem
  • zice ca nimic nu este imposibil... Omul a ajuns pe Luna, deci si Adelina si-ar putea intinde parul
  • repeta intr-una ca intre Timisoara si Bucuresti sunt 533 km
  • face freestyle cu bratara cu magneti a Adelinei => influente Simplu?
  • e mandra ca nu a uitat plansa

Concluzia Adelinei este ca Paula este paranoia.
Concluzia Carinei este ca Paula se grabeste sa faca interpretari gresite.

Posted by zAdeline



joi, 19 aprilie 2007

Cand norii plang... oceanul rade.

La doi metri de mine zace un Guinness World Records 2005. Cam expirat, as zice eu. Si noi ne-am gandit la ceva demn de Cartea Recordurilor. Nu spun ce, sa nu vreti si voi pe urma. :P)
Un alt titlu interesant: PR Trend. Las', cu trendurile ne stim deja. Ne lovim in schimb de realitatea costului comunicarii. In perioada pregatirii noastre acerbe pentru "Olimpice" am reusit sa consum un credit frumusel pentru a fi in contact (nu permanent) cu fetele. Carina, si ea saracuta, are un cent in momentul de fata. Paula, desi este pe abonament, ma incanta destul de des cu beep-uri (sic!) fara o semnificatie anume... Sau poate semnificatia este acolo, dar lipseste semnificantul. Trebuie sa dau mai des la cursurile de semiotica, sa o pot intelege. :)


I, here by, sign the above,

zAdeline

Greu, dom'le greu!



Anul trecut am participat la Olimpiade la proba de advertising si a fost misto. Primul contact cu jungla comunicarii din Romania. Anul acesta am luat-o de la capat, de data asta la alta categorie: relatii publice. Sa nu credeti ca anul viitor o luam spre comunicare politica/institutionala. Nu le luam pe rand, doar ca ne placeau la fel de mult temele de la PR si advertising si am considerat ca am putea face o schimbare. Speram sa fie cu succes! :) Ar cam fi cazul sa trecem in finala dupa atata munca, idei, fum...(pe urechi)...Dar nu cred ca va rezista cineva "farmecului" lui Speedy Cica! ;)




Carina


Aici este esenta!

Stau si ma gandesc si realizez ca nu le inteleg pe fetele acestea. Eu sunt cea care a pornit in cautarea perfectiunii, aventura anevoioasa si nu rareori, plina de dezamagiri.

Cu ele constat ca, desi statice sau, dimpotriva, plecate pe maidan, ele sunt cele nemultumite.

Stau uneori cate 5, 10, 15... multe minute ascultandu-le vorbind despre nimicuri. Noroc ca din, si printre nimicuri, scapa idei. Iar eu sunt acolo sa le culeg. :P)

A wise girl once said: "Don`t sign, unless you agree."

Since I agree, I here by, sign the above,

zAdeline

:)

miercuri, 18 aprilie 2007

La cererea publicului...


Daca Socrate ar fi putut tine un blog poate ne era mai clar in prezent cine sau ce era Soarele care-i spunea lui ce nu are voie sa faca. Daca Einstein ar fi tinut un blog poate depaseam limitele probabilitatii si ne demonstra existenta infinitului.
In ideea ca mari personalitati si idei ar fi putut fi trecute cu vederea, acum, in vremuri ale comunicarii virale, cand exista bloguri, s-a nascut si blogul nostru.

Suntem TeaM'Saga. Suntem din Timisoara. Gandul ca suntem atat de diferite ne inspaimanta uneori dar, alteori din mixaj rezulta lucruri neasteptat de creative. Prin urmare, vreti - nu vreti, trebuie sa ne cunoasteti.